Amplasată la doar patru kilometri sud de centrul oraşului Sighişoara, mănăstirea cu viaţă de obşte, ce poartă hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir” (26 octombrie), se înscrie în categoria aşezămintelor recent înfiinţate, fără nicio legătură cu vreo mănăstire existentă în aceste locuri în veacurile anterioare, motivul înfiinţării fiind dorinţa credincioşilor din zonă şi a protopopului Ioan Boian.
În vechime, cartierul Aurel Vlaicu a fost un cătun locuit de români, aflat în vecinătatea cetăţii medievale săseşti. Cu timpul însă el a fost integrat în periferia Sighişoarei din care face parte astăzi. Zona şi-a păstrat aspectul rural şi ambianţa naturală, departe de zgomotul oraşului. Împrejurimile împădurite şi frumuseţea peisajului dau o notă de pitoresc şi tihnă, iar drumul care urcă spre mănăstire te introduce treptat în atmosfera de linişte şi rugăciune care domneşte în acest loc.
Istoricul zidirii. Cu toate că Arhiepiscopia Alba Iuliei şi-a dat acceptul privind înfiinţarea vetrei monahale de la Sighişoara, fiind săvârşită şi slujba de sfinţire a pietrei de temelie a bisericii – la 26 octombrie 1997 – în prezenţa ÎPS Andrei Andreicuţ, lucrările efective au fost demarate un an mai târziu. În toamna anului 1998, fostul stareţ al mănăstirii Lupşa (jud. Alba), protosinghelul Ghelasie Ţepeş, împreună cu alţi patru călugări (ieromonahul Emanuel, rasoforul Ioil, rasoforul Irineu şi fratele Simion) sosesc aici şi dau viaţă mănăstirii.
Terenul necesar a fost donat de mai mulți credincioși (între care se disting familia Ferezan Aurel şi Elena şi Botea Maria), astfel încât la sosirea monahilor de la Lupşa s-au început ample lucrări de construcţie. Mai întâi s-a amenajat un paraclis, la subsolul actualei biserici, pentru oficierea slujbelor. Apoi, între anii 1999-2000 s-a ridicat corpul de chilii, paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii” (a cărui slujbă de sfinţire a fost oficiată de către ÎPS Andrei – în vinerea Săptămânii Luminate, 10 mai 2002), trapeza şi stăreţia, pentru ca în vara anului 2001 să fie demarată şi finalizată zidirea propriu-zisă a bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” şi a unor anexe. Pentru anul următor, 2002, reţinem finisarea tuturor acestor lucrări, ridicându-se însă şi un arhondaric (casă pentru pelerini) cu 80 de locuri de cazare, o trapeză mare şi clopotniţa – amplasată în partea de nord-est – pe sub care se face accesul în incinta complexului monahal.
Slujba de sfinţire a mănăstirii a avut loc în ziua de vineri, 6 mai 2005 – de Izvorul Tămăduirii – fiind săvârşită de ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Alba Iuliei și de PS Daniil Stoenescu, Episcopul Daciei Felix (Vârşeţ – Serbia), înconjuraţi de un sobor de 70 de preoţi şi diaconi şi în prezenţa a peste 5000 de credincioşi veniţi de pretutindeni, răspunsurile la strană fiind date de grupul psaltic “Nectarie Protopsaltul” din Bucureşti. Cu această ocazie părintele stareţ Ghelasie a fost hirotesit arhimandrit de către Înaltpreasfințitul Andrei, primind Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincţie acordată în Patriarhia Română.
Între anii 2017-2018 a mai fost înălțată o frumoasă clădire în care sunt încorporate pe trei niveluri biblioteca, pangarul și veșmântăria mănăstirii.
Din anul 1998 slujirea de stareţ a fost încredinţată părintelui arhimandrit Ghelasie Ţepeş, îndrumătorul unei obşti monahale ce numără zece vieţuitori.
Arhitectura şi pictura. Obiecte de cult ș.a. Biserica a fost construită în stilul cruce greacă înscrisă, cu un mic pridvor deschis la intrare, susţinut de doi stâlpi şi încoronat de pictura în mozaic a icoanei hramului. În interior remarcăm împărţirea tripartită în pronaos, naos şi altar. Astfel, pentru primele două părţi, bolta semicilindrică este identică, absi-dele laterale ale naosului fiind poligonale, în cinci laturi, aceleaşi caracteristici prezentând şi absida altarului. Cupola naosului este sus-ţinută de pandantivi, turla cupolei fiind singura ce încoronează lăcaşul de cult.
Pictura bisericii, realizată în vara anului 2003 în tehnica fresco, în stil neobizantin, a fost executată de Constantin Bumbu şi fiii săi Liviu şi Emanuel din Dej. Programul iconografic, extrem de bogat, oferă credinciosului un spectru larg de scene şi o paletă coloristică vie, extrem de plăcută. De pildă, pe latura de vest a pronaosului descoperim un adevărat ciclu mariologic: Adormirea Maicii Domnului – în partea superioară, iar în registrul inferior Naşterea Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii şi Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Apoi pe bolta semicilindrică remarcăm medalioanele consacrate Sfântului Ioan Botezătorul, Maicii Domnului Oranta şi Sfintei Treimi de la Stejarul Mamvri, încadrate la rândul lor de câte alte patru medalioane mai mici reprezentând proroci ai Vechiului Testament şi sfinţi scriitori de cântări. Conca absidelor laterale şi cea a altarului păstrează scenele consacrate pentru aceste spaţii, la fel ca şi celelalte părţi constitutive din lăcaşul de cult.
O notă aparte are pictura de la baza cupolei, mai precis reprezentările iconografice în spaţiul dintre pandantivi. Astfel, între evangheliştii Ioan şi Luca apare medalionul Iisus Hristos Emanuel, între Ioan şi Matei, Sfânta Mahramă, între Matei şi Marcu a fost executată scena Iisus Hristos Înger de Mare Sfat (Isaia 9, 5), pentru ca între evangheliştii Marcu şi Luca să fie reprezentată Sfânta Cărămidă (trimitere la pasajul biblic în care se vorbește despre piatra din capul unghiului neluată în seamă de zidari – I Petru 2, 7).
Absida altarului este separată de corpul navei prin intermediul catapetesmei sculptate în lemn de stejar, la fel ca şi mobilierul interior, de către sculptorul Gheorghe Ursu din Crăcăoani (jud. Neamţ).
În exterior, biserica a fost împodobită cu câteva reprezentări iconografice realizate în tehnica mozaic de către Cristian Ţighir din Timişoara. Remarcăm câte două icoane pe pereţii laterali ai pronaosului: Sfântul Nicolae şi Sfântul Arhanghel Mihail – în partea de sud, respectiv Sfântul Ghelasie de la Râmeţ şi Sfântul Arhanghel Gavriil – pe latura de nord. De asemenea, în dreptul absidelor sunt reprezentaţi: Domnul Iisus Hristos Mare Arhiereu – la absida altarului, Maica Domnului – pe latura de sud şi Sfântul Ioan Botezătorul – pe latura de nord.
Paraclisul face parte din categoria lăcaşurilor de cult de tip sală, fără abside laterale, păstrându-se forma de navă, cu altar şi naos uşor alungit. A fost pictat în anul 2001 în tehnica fresco, în stil neobizantin de către Nicolae George Sorin din Bucureşti. Ies în evidenţă pe latura de est a altarului reprezentările Cinei de Taină şi a Maicii Domnului Oranta inspirate din pictura Mănăstirii Stavronichita din Sfântul Munte Athos.
În biserica mănăstirii se află aşezată la loc de cinste o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Potoleşte întristările noastre”. Ea a fost adusă din Rusia la dorinţa Părintelui Stareţ Ghelasie şi a obştii de aici şi a fost sfinţită de către ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului – duminică, 21 iulie 2013. De asemenea, mai împodobesc lăcașul o frumoasă icoană a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, realizată într-o tehnică deosebită (pictură și broderie manuală) de către maica Singlitichia Bitere, viețuitoare a mănăstirii „Sf. Ap. Petru” din Ierusalim (2014) și o copie a Icoanei Maicii Domnului „Pantanassa” – vindecătoarea de cancer – realizată sub îndrumarea Ruxandrei Lăcătuș din București (2016).
Tot în biserică se păstrează în trei racle din lemn părticele din moaştele a 46 de sfinţi: Sf. Pr. Ioan Botezătorul, Sf. Ap. Pavel, Sf. Ap. Simon Zilotul, Sf. Sfinţit Mc. şi Ap. Iacob cel Mic, ruda Domnului, Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, Sf. Ier. Nicolae, Sf. Ier. Nifon, Patr. Constantinopolului, Sf. Ier. Nectarie din Eghina, Sf. Ier. Dimitrianos, episcop de Xýtroi (Kythréa – Cipru), Sf. Ier. Donat, episcop de Arezzo, Sf. Ier. Andrei Șaguna, un Sf. Ierarh de la Sinodul I Ecumenic (necunoscut), Sf. Sfinţit Mc. Elefterie, Sf. Sfințit Mc. Vlasie, Ep. Sevastiei, Sf. M. Mc. Dimitrie, Sf. M. Mc. Gheorghe, Sf. M. Mc. Teodor Tiron şi Teodor Stratilat, Sf. M. Mc. şi Tămăduitor Pantelimon, Sf. Mc. Candid, Urban şi Felix, Sf. Mc. Mamant, Sf. Mc. Pangratie, Sf. Mc. Cosma, Sf. Mc. Agapie, Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, Sf. Mucenici din Gaza Palestinei, Sf. Mucenici de la mănăstirea Sf. Gherasim de la Iordan, Sf. Mucenici din Sinai, Sf. M. Mc. Ecaterina, Sf. M. Mc. Eufimia, Sf. Mc. Paraskevi, Sf. Mc. Agni, Sf. Mc. Irina din Mitilene, Sf. 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod, Sf. Cuv. Petru Athonitul, Sf. Cuv. Gherman de la Solovăţ, Sf. Cuv. Neofit de la Stânişoara, Sf. Mironosiţă Maria Magdalena și Sf. Ana, mama Maicii Domnului.
Mulți credincioşi care au venit să se închine cu evlavie cinstitelor icoane și sfintelor moaște, spunând o rugăciune smerită înaintea lor, mărturisesc că au aflat linişte sufletească, mângâiere în necazuri, răbdare în ispite, ajutor la examene, ameliorare sau chiar vindecare a bolilor şi potolire a întristărilor de orice fel.
***
Între numeroasele vetre monahale din centrul Ardealului, Mănăstirea Sighişoara se distinge prin deschiderea faţă de credincioşii care îi calcă pragul. Figura luminoasă a stareţului Ghelasie, tinereţea obştii, frumuseţea slujbelor, mulțimea florilor şi cadrul natural în care este amplasată mănăstirea sporesc an de an numărul pelerinilor. În întâmpinarea nevoilor duhovniceşti ale credincioşilor, preoţii slujitori vin cu o atitudine deopotrivă înțelegătoare și riguroasă, înrădăcinată în tradiţia spiritualităţii ortodoxe. Credincioşii sunt chemaţi la o viaţă duhovnicească echilibrată în care se îmbină fericit rugăciunea personală, legătura constantă cu duhovnicul și participarea activă la Sfânta Liturghie prin mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Sfintele Taine potrivit rânduielilor canonice ale Bisericii Ortodoxe.
Viețuitorii mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” se bucură de atenția și grija părintească deosebită a Înaltpreasfințitului Părinte Irineu Pop, Arhiepiscopul Alba Iuliei, care participă în fiecare primăvară, de Izvorul Tămăduirii, la slujba hramului. De asemenea, de-a lungul anului, adesea, Înaltpreasfinția Sa vizitează acest așezământ monahal mângâind și întărind cu alese cuvinte care hrănesc și înalță sufletele celor care se ostenesc și slujesc în acest loc ales și binecuvântat de Dumnezeu.
În semn de prețuire pentru „bogata activitate pusă în slujba Bisericii străbune și a Patriei noastre”, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, Înaltpreasfințitul Irineu a oferit cu bucurie Ordinul Donum Sacrum Unitatis (Darul Sfânt al Unității) cu gramată însoțită de cruce pectorală părintelui stareț Ghelasie la 19 decembrie 2018.
„Această mănăstire este o oază binecuvântată, un bastion al Ortodoxiei pe aceste meleaguri, din care până în depărtări iradiază lumina, harul şi puterea rugăciunilor neîncetate care se săvârşesc aici. Aici înfloresc acele virtuţi care au împodobit-o pe Maica Domnului: garofiţa smereniei, crinul curăţiei şi trandafirul iubirii. M-am bucurat să văd atâta popor venit din depărtare sau din apropiere aici ca să se adape din izvorul de apă vie al acestui aşezământ prestigios duhovnicesc. Nu pot decât să-l felicit pe părintele Ghelasie pentru modul în care păstoreşte aici şi pentru minunata obşte monahală pe care o îndrumă – călugări aleşi, virtuoşi, înzestraţi de Dumnezeu cu evlavie şi cu alese valenţe spirituale pe care le pun în slujba poporului şi în slujba Dumnezeului Celui Viu”. (ÎPS Irineu Pop, Arhiepiscopul Alba Iuliei)
